chercheur

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul chercher („a căuta”) +‎ -eur.

Pronunție

• AFI: /ʃɛʁ.ʃœʁ/

Substantiv

chercheur m., chercheurs pl.

1. căutător

   Chercheur d'or.

2. (șt.) cercetător
3. (înv., astron.) lunetă astronomică mică

Cuvinte derivate

• chercheuse

Cuvinte apropiate

• chercher

Adjectiv

Declinarea adjectivului chercheur
	Singular	Plural
Masculin	chercheur	chercheurs
Feminin	chercheuse	chercheuses

1. care caută

   Missile à tête chercheuse.

Omofone

• chercheurs

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire