chiui

română

Etimologie

Din chiu + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ki.u'i/

Verb

Conjugarea verbului chiui
Infinitiv	a chiui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	chiui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să chiuie
Participiu	chiuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli.
2. (v.intranz.) a spune strigături, a striga chiuituri.

Cuvinte derivate

• chiuit
• chiuitură
• chiuită

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online