cibo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cibus.

Pronunție

• AFI: /'ʧibo/

Substantiv

cibo m., cibi pl.

1. mâncare, aliment, nutriție, alimentație

Sinonime

• alimento

Cuvinte apropiate

• cibare
• cibaria
• cibario
• ciborio

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din cibare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru cibare.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din cibus.

Pronunție

• AFI: /ˈki.boː/

Verb

cibō (infinitivul prezent cibāre, perfectul activ cibāvī, supinul cibātum)

1. a nutri, a alimenta, a hrăni
2. (pasiv) a lua mâncare
3. (latina târzie) a da un om (ca hrană) la animale

Cuvinte derivate

• cibāria
• cibārius
• cibātus
• cibicīda
• cibisis
• cibōrium
• cibus