ciob

română

Etimologie

Din turcă çöp.

Pronunție

• AFI: /ʧob/

Substantiv

Declinarea substantivului ciob
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciob	cioburi
Articulat	ciobul	cioburile
Genitiv-Dativ	ciobului	cioburilor
Vocativ	ciobule	cioburilor

1. bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb.

Cuvinte derivate

• ciobi
• ciobuleț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• boci
• cobi

Referințe

• DEX '98 via DEX online