cobi

română

Etimologie

Din bulgară кобя (kobja), sârbocroată kobiti.

Pronunție

• AFI: /ko'bi/

Verb

Conjugarea verbului cobi
Infinitiv	a cobi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cobesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cobească
Participiu	cobit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) (în superstiții) a prevesti ceva rău.

Cuvinte derivate

• cobeală
• cobitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciob
• boci

Referințe

• DEX '98 via DEX online