cioplitoare

română

Etimologie

Din cioplitor.

Pronunție

• AFI: /ʧjo.pli'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cioplitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioplitoare	cioplitoare
Articulat	cioplitoarea	cioplitoarele
Genitiv-Dativ	cioplitoarei	cioplitoarelor
Vocativ	cioplitoareo	cioplitoarelor

1. persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alotropicei
• apoeticilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online