cioplitor

română

Etimologie

Din a ciopli + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʧjo.pliˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului cioplitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioplitor	cioplitori
Articulat	cioplitorul	cioplitorii
Genitiv-Dativ	cioplitorului	cioplitorilor
Vocativ	cioplitorule	cioplitorilor

1. persoană care cioplește, care se ocupă cu cioplitul.

Cuvinte derivate

• cioplitoare

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului cioplitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cioplitor	cioplitoare
Articulat	cioplitorul	cioplitoarele
Genitiv-Dativ	cioplitorului	cioplitoarelor
Vocativ	cioplitorule	cioplitoarelor

1. rindea cu talpa curbă; (p.ext.) cuțitoaie.
2. unealtă cu care potcovarul curăță copita calului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clopoțiri
• coproliți
• porocliți

Referințe

• DEX '98 via DEX online