ciripit

română

Etimologie

Din a ciripi.

Pronunție

• AFI: /ʧi.ri'pit/

Substantiv

Declinarea substantivului ciripit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciripit	ciripite
Articulat	ciripitul	ciripitele
Genitiv-Dativ	ciripitului	ciripitelor
Vocativ	ciripitule	ciripitelor

1. faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• priciți

Referințe

• DEX '98 via DEX online