sunet
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină sonitus.
Pronunție
- AFI: /'su.net/
Substantiv
| Declinarea substantivului sunet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sunet | sunete |
| Articulat | sunetul | sunetele |
| Genitiv-Dativ | sunetului | sunetelor |
| Vocativ | sunetule | sunetelor |
- vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
- vibrație muzicală.
- anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
- răsunet; ecou.
- vâlvă, gălăgie.
- (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads