clopotar

română

Etimologie

Din clopot + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /klo.po'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului clopotar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clopotar	clopotari
Articulat	clopotarul	clopotarii
Genitiv-Dativ	clopotarului	clopotarilor
Vocativ	clopotarule	clopotarilor

1. persoană care trage clopotele la biserică.
2. persoană specializată în fabricarea clopotelor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colporta

Referințe

• DEX '98 via DEX online