coc

Vezi și : COC, CoC, cóc, còc, cốc, čoc

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din franceză coccus.

Pronunție

• AFI: /ˈkok/

Substantiv

Declinarea substantivului coc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coc	coci
Articulat	cocul	cocii
Genitiv-Dativ	cocului	cocilor
Vocativ	cocule	cocilor

1. bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanț, de ciorchine etc.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză coque(de cheveux).

Substantiv

Declinarea substantivului coc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coc	cocuri
Articulat	cocul	cocurile
Genitiv-Dativ	cocului	cocurilor
Vocativ	cocule	cocurilor

1. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit și răsucit la ceafă sau în creștetul capului; conci.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din coace.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru coace.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru coace.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru coace.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

aromână

(armãneashti)

Variante

• cocu

Etimologie

Din latină populară *cocō, din latină coquō („a coace”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

coc

1. (despre mâncare) a coace
2. (despre fructe, legume, etc.) a se coace

Cuvinte derivate

• coatsiri/coatsire, cutseari/cutseare
• coptu
• copshu
• cupturã

Referințe

• Wiktionary