coccola

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină coccum < greacă antică κόκκος (kókkos).

Pronunție

• AFI: /'kɔkkola/

Substantiv

coccola f., coccole pl.

1. fructele ienupărului
2. (p. gener.) bacă
3. (fam.) îmbrățișare, mângâiere, alinare

Sinonime

• 2: bacca

Cuvinte apropiate

• coccolare

Etimologie

Derivat regresiv din coccolare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru coccolare.
2. forma de persoana a II-a singular la singular imperativ pentru coccolare.