coeficient
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză coefficient.
Pronunție
- AFI: /ko.e.fi.ʧi'ent/
Substantiv
| Declinarea substantivului coeficient | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coeficient | coeficienți |
| Articulat | coeficientul | coeficienții |
| Genitiv-Dativ | coeficientului | coeficienților |
| Vocativ | coeficientule | coeficienților |
- element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă.
- mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate.
- mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads