colivar

română

Etimologie

Din colivă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ko.li'var/

Substantiv

Declinarea substantivului colivar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colivar	colivari
Articulat	colivarul	colivarii
Genitiv-Dativ	colivarului	colivarilor
Vocativ	colivarule	colivarilor

1. termen disprețuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările și parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; (fig.) persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu.
2. cel care poartă coliva la înmormântări.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cavilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online