collo

catalană

(català)

Etimologie

Din collar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru collar.

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Inevitabil din latină cŏllum („gât”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɔl.lo/

Substantiv

collo, pl. collos

1. (anat.) gât

Referințe

• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cŏllum („gât”).

Pronunție

• AFI: /ˈkɔllo/

Substantiv

collo m., colli pl.

1. (zool., anat.) gât
2. (p.ext.) gât
3. (despre îmbrăcăminte) guler
4. (poștă) pachet

   Inviare un collo.

Sinonime

• 1: (zool., anat.) cervice, nuca, collottola, gola, gozzo
• 2-3: colletto, solino, bavero, goletta
• 4: pacco, bagaglio, valigia, sacco, cassa, plico, baule, balla, cassetta

Cuvinte derivate

• collaccio
• collana
• collare
• colletto
• collicino
• collino
• collottola
• scollare
• torcicollo

Expresii

• a rotta di collo
• buttare le braccia al collo a qualcuno
• collo d'oca
• esserci dentro fino al collo
• rompersi l'osso del collo
• tra capo e collo

Prepoziție

collo

1. contragere între con și lo.

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din collum.

Pronunție

• AFI: /ˈkɔl.loː/

Substantiv

1. forma de singular la dativ pentru collum.
2. forma de singular la ablativ pentru collum.