colorit

română

Etimologie

Din franceză coloris, italiană colorito.

Pronunție

• AFI: /ko.lo'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului colorit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colorit	colorituri
Articulat	coloritul	coloriturile
Genitiv-Dativ	coloritului	coloriturilor
Vocativ	coloritule	coloriturilor

1. totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori.
2. efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație.
3. culoare.
4. (fig.) (despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) nuanță expresivă, strălucire deosebită.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coților
• corlito

Referințe

• DEX '98 via DEX online