efect

română

Etimologie

Din latină effectus (cu sensurile franceză effet).

Pronunție

• AFI: /e'fekt/

Substantiv

Declinarea substantivului efect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	efect	efecte
Articulat	efectul	efectele
Genitiv-Dativ	efectului	efectelor
Vocativ	efectule	efectelor

1. fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință.
2. impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva.
3. (concr.; la pl.) bunuri mobile.
4. îmbrăcăminte militară, echipament.
5. (la pl.) valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare.

   Efecte de comerț.

   Efecte publice.

Cuvinte compuse

• efect sonor

Locuțiuni

• (loc.adj.) De efect = care atrage atenția, care produce o impresie puternică.
• (loc.vb.) A face efect = a impresiona.

Expresii

• A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online