comandor

română

Etimologie

Din franceză commandeur.

Pronunție

• AFI: /ko.man'dor/

Substantiv

Declinarea substantivului comandor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comandor	comandori
Articulat	comandorul	comandorii
Genitiv-Dativ	comandorului	comandorilor
Vocativ	comandorule	comandorilor

1. grad de ofițer în aviație și în marină, corespunzător gradului de colonel din armata terestră; persoană care are acest grad.
2. rang în ierarhia unor decorații militare și civile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online