compas

română

Etimologie

Din franceză compas, confer germană Kompass.

Pronunție

• AFI: /kom'pas/

Substantiv

Declinarea substantivului compas
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	compas	compasuri
Articulat	compasul	compasuri
Genitiv-Dativ	compasului	compasurilor
Vocativ	'	'

1. instrument pentru trasarea cercurilor regulate de diferite mărimi sau pentru măsurarea distanțelor pe desene.
2. instrument de orientare, format dintr-o cutie cu un cadran, în mijlocul căruia se află un ac magnetic, care indică direcția nord-sud; busolă.

Sinonime

• (TEHN.) circumferențiar
• (TEHN.) (reg.) capră, cercălâu, pas, pasnic, pășari, țărcălan, (Transilv.) țărcălău
• compas forestier v. clupă
• compas giroscopic v. girodirecțional
• busolă.

Traduceri

Traduceri