compromite

română

Etimologie

Din franceză compromettre < latină compromittere.

Pronunție

• AFI: /kom.pro'mi.te/

Verb

Conjugarea verbului compromite
Infinitiv	a compromite
Indicativ prezent pers. 1 sg.	compromit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să compromită
Participiu	compromis
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita.
2. (v.tranz.) a pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge.

Cuvinte derivate

• compromis
• compromitere
• compromițător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online