compromis

română

Etimologie

Din franceză compromis.

Pronunție

• AFI: /kom.pro'mis/

Substantiv

Declinarea substantivului compromis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	compromis	compromisuri
Articulat	compromisul	compromisurile
Genitiv-Dativ	compromisului	compromisurilor
Vocativ	compromisule	compromisurilor

1. înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie.
2. înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele.

Traduceri

Traduceri

engleză: compromise (English) esperanto: kompromiso (Esperanto)

franceză: compromis (français) m. germană: Kompromiss (Deutsch) n.m.

Etimologie

Din a compromite.

Pronunție

• AFI: /kom.pro'mis/

Adjectiv

Declinarea adjectivului compromis
	Singular	Plural
Masculin	compromis	compromiși
Feminin	compromisă	compromise
Neutru	compromis	compromise

1. (despre oameni) cu reputația pătată; discreditat.
2. primejduit, stricat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online