compunction

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie compunccion, care provine din franceza veche < latină compūnctiō.

Pronunție

• AFI: /kəm'pʌŋkʃən/

Substantiv

compunction, pl. compunctions

1. compuncțiune, remușcare, regret

   She felt no compunction about her crimes.

Sinonime

• qualm, regret, remorse

Cuvinte derivate

• compunctious
• compunctiously

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary