concilia

română

Etimologie

Din franceză concilier < latină conciliare.

Pronunție

• AFI: /kon.ʧi.li'a/

Verb

Conjugarea verbului concilia
Infinitiv	a concilia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conciliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să concilieze
Participiu	conciliat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc.
2. (v.tranz.) (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.

Cuvinte derivate

• conciliere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aclinico
• încolăci

Referințe

• DEX '98 via DEX online