conciliere

română

Etimologie

Din a concilia.

Pronunție

• AFI: /kon.ʧi.liˈe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conciliere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conciliere	concilieri
Articulat	concilierea	concilierile
Genitiv-Dativ	concilierii	concilierilor
Vocativ	conciliere	concilierilor

1. împăcare, conciliație, unire, acord.

Cuvinte compuse

• conciliere internațională

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online