concretizare

română

Etimologie

Din a concretiza.

Pronunție

• AFI: /kon.kre.ti'za.re/

Substantiv

Declinarea substantivului concretizare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concretizare	concretizări
Articulat	concretizarea	concretizările
Genitiv-Dativ	concretizării	concretizărilor
Vocativ	concretizare	concretizărilor

1. acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare.
2. operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• contrazicere

Referințe

• DEX '98 via DEX online