concret

română

Etimologie

Din franceză concret.

Pronunție

• AFI: /kon'kret/

Adjectiv

Declinarea adjectivului concret
	Singular	Plural
Masculin	concret	concreți
Feminin	concretă	concrete
Neutru	concret	concrete

1. (adesea substantivat) care poate fi perceput cu simțurile; real; care exprimă obiecte perceptibile prin simțuri.
2. precis, bine determinat.

Cuvinte derivate

• concretitudine

Cuvinte compuse

• muzică concretă

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului concret
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concret	concrete
Articulat	concretul	concretele
Genitiv-Dativ	concretului	concretelor
Vocativ	concretule	concretelor

1. categorie filozofică, opusă abstractului, care desemnează latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și în spațiu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concert

Referințe

• DEX '98 via DEX online