conectiv

română

Etimologie

Din franceză connectif < latină connectivus.

Pronunție

• AFI: /ko.nek'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului conectiv
	Singular	Plural
Masculin	conectiv	conectivi
Feminin	conectivă	conective
Neutru	conectiv	conective

1. care poate fi conectat.

Cuvinte apropiate

• conecta
• conectabil
• conectare
• conectat
• conectică
• conector

Traduceri

care poate fi conectat

engleză: connective (English), connecting (English) franceză: connectif (français) germană: verbindend (Deutsch) greacă: συνδετικός (Ελληνικά) (syndetikós) italiană: connettivo (italiano) maghiară: kötő (magyar)

poloneză: łączący (polski) portugheză: conectivo (português) spaniolă: conectivo (español) suedeză: bindande (svenska), sammanhängande (svenska) turcă: rapteden (Türkçe), bağlayan (Türkçe)

Substantiv

Declinarea substantivului conectiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conectiv	conective
Articulat	conectivul	conectivele
Genitiv-Dativ	conectivului	conectivelor
Vocativ	conectivule	conectivelor

1. (bot.) parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
2. (mat. și log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
3. (gram.) cuvânt de relație în propoziție sau în frază.

Sinonime

• 2: (mat.) operator, functor, conector

Traduceri

parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici

engleză: connective (English)

operator

engleză: connective (English) finlandeză: konnektiivi (suomi)

poloneză: spójnik (polski) m. portugheză: conectivo (português) m.

cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei

engleză: connective (English)

Referințe

• DEX '98 via DEX online