conlocui

română

Etimologie

Din con- + a locui (după franceză cohabiter).

Pronunție

• AFI: /kon.lo.ku'i/

Verb

Conjugarea verbului conlocui
Infinitiv	a conlocui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conlocuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conlocuiască
Participiu	conlocuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (înv.) a locui împreună cu altcineva; a coabita.

Cuvinte derivate

• conlocuire
• conlocuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online