conlocuitor

română

Etimologie

Din a conlocui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /kon.lo.ku.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului conlocuitor
	Singular	Plural
Masculin	conlocuitor	conlocuitori
Feminin	conlocuitoare	conlocuitoare
Neutru	conlocuitor	conlocuitoare

1. care locuiește împreună cu altcineva.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului conlocuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conlocuitor	conlocuitori
Articulat	conlocuitorul	conlocuitorii
Genitiv-Dativ	conlocuitorului	conlocuitorilor
Vocativ	conlocuitorule	conlocuitorilor

1. persoană care locuiește împreună cu altcineva.

Cuvinte derivate

• conlocuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online