consemna

română

Etimologie

Din con- + a (se) semna (după franceză consigner).

Pronunție

• AFI: /kon.sem'na/

Verb

Conjugarea verbului consemna
Infinitiv	a consemna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	consemnez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să consemneze
Participiu	consemnat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; (p.gener.) a înregistra, a însemna, a nota.
2. (v.tranz.) a depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani.
3. (v.tranz.) a interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc.

Cuvinte derivate

• consemnare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online