semna

română

Etimologie

Din franceză signer (după semn).

Pronunție

• AFI: /sem'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) semna
Infinitiv	a (se) semna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) semnez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) semneze
Participiu	semnat
Conjugare	I

1. (v.tranz. intranz. refl.) a (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură.

Cuvinte derivate

• consemna
• contrasemna
• cosemna
• semnare
• semnat
• semnătură
• subsemna

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• semăn

Referințe

• DEX '98 via DEX online