contentement

franceză

(français)

Etimologie

Compus din contenter + -ment.

Pronunție

• AFI: /kɔ̃.tɑ̃t.mɑ̃/

Substantiv

contentement m., contentements pl.

1. mulțumire, satisfacție; (p. ext.) fericire, veselie

   Vous aurez contentement.

Antonime

• mécontentement

Cuvinte apropiate

• contenter

Expresii

• contentement passe richesse