convinge

română

Etimologie

Din latină convincere (după învinge).

Pronunție

• AFI: /kon'vin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) convinge
Infinitiv	a (se) convinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) conving
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) convingă
Participiu	convins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat.

   L-a convins să vină.

2. (v.refl.) a-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva.

   S-a convins de însemnătatea sfatului primit.

Sinonime

• 1: decide, determina, face, hotărî, îndupleca, (înv.) îndemna, pleca
• 2: se încredința, (fig.) se pătrunde

Cuvinte derivate

• convicțiune
• convingător
• convingere
• convins

Traduceri

a determina

catalană: convèncer (català) cehă: přesvědčit (čeština) daneză: overtyde (dansk) ebraică: לשכנע (leshakhnea) (עברית) engleză: convince (English) esperanto: konvinki (Esperanto) finlandeză: vakuuttaa (suomi) franceză: convaincre (français) germană: überzeugen (Deutsch)

italiană: convincere (italiano) maghiară: meggyőz (magyar) neerlandeză: overtuigen (Nederlands) papamiento: konvensé (Papiamentu) poloneză: przekonywać (polski) portugheză: convence (português) spaniolă: convencer (español) suedeză: övertyga (svenska) turcă: inandırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online