cotigă

română

Variante

• cotiugă

Etimologie

Din ucraineană котyха (kotyha).

Pronunție

• AFI: /ko'ti.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului cotigă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cotigă	cotigi
Articulat	cotiga	cotigile
Genitiv-Dativ	cotigii	cotigilor
Vocativ	cotigă	cotigilor

1. căruță mică folosită la transportarea încărcăturilor ușoare.
2. car mare cu pereții metalici, întregi, folosit la transportul gunoaielor.
3. fiecare dintre cele două roți, de mărime inegală, legate între ele printr-o osie, pe care se reazemă grindeiul plugului; teleagă, rotilă.

Cuvinte derivate

• cotigar
• cotigi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gâcito
• gotica

Referințe

• DEX '98 via DEX online