cotigi

română

Etimologie

Din cotigă.

Pronunție

• AFI: /ko.ti'ʤi/

Verb

Conjugarea verbului cotigi
Infinitiv	a cotigi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cotigesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cotigească
Participiu	cotigit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.) a schimba direcția; a coti.

Expresii

• (rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gotici

Referințe

• DEX '98 via DEX online