coucou

franceză

(français)

Etimologie

Din latină cuculus < formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /ku.ku/

Substantiv

coucou m., coucous pl.

1. cuc

   J'ai entendu chanter le coucou.

2. cântecul acestei păsări
3. ceas cu cuc
4. (fam.) salutare amicală și familiară
5. (fam.) un lucru șubred
6. (bot.) ciuboțica-cucului, limba-cucului

   Une botte de coucous.

Sinonime

• 6: primevère, primevère officinale, primevère vraie

Cuvinte apropiate

• cocu
• cocufier

Interjecție

coucou!

1. cucu!
2. (fam.) alo!

   Coucou ! Ça va ?

Cuvinte derivate

• kikoo

Referințe

• Wiktionnaire