coursier

Vezi și : Coursier

franceză

(français)

Etimologie

Din course („cursă”) +‎ -ier.

Pronunție

• AFI: /kuʁ.sje/

Substantiv

coursier m., coursiers pl.

1. (livr., zool.) cursier, armăsar, cal de curse
2. (ist., mil.) cursier
3. (com.) curier, mesager

Sinonime

• 2: (com.) coureur, grouillot

Cuvinte derivate

• coursière

Cuvinte apropiate

• courir
• course
• courser

Omofone

• coursiers
• coursiez

Paronime

• courtier

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire