couru

From Wiktionary, the free dictionary

Remove ads

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul courir („a fugi, a alerga”).

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
couru
Singular Plural
Masculin couru courus
Feminin courue courues
  1. vizitat, frecventat
    Ce spectacle est fort couru.
  2. (p.ext.) căutat
    Un prédicateur fort couru.
  3. cert, sigur

Sinonime

  • 1: fréquenté
  • 2: recherché
  • 3: certain

Cuvinte compuse

  • couru d'avance

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din courir.

Verb

  1. forma de participiu trecut la masculin singular pentru courir.

Referințe

Remove ads

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads