criminal
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză criminel < latină criminalis.
Pronunție
- AFI: /kri.mi'nal/
Substantiv
| Declinarea substantivului criminal | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | criminal | criminali |
| Articulat | criminalul | criminalii |
| Genitiv-Dativ | criminalului | criminalilor |
| Vocativ | criminalule | criminalilor |
- persoană care a săvârșit o crimă.
- Criminalul a fost prins.
- delincvent.
- (învechit) judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare.
Sinonime
- 1-2: criminalist
Antonime
Cuvinte derivate
- criminală
- criminalist
- criminaliza
Expresii
- Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității
Traduceri
delincvent
|
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului criminal | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | criminal | criminali |
| Feminin | criminală | criminale |
| Neutru | criminal | criminale |
- legat de crime sau activități criminale.
- Faptă criminală.
- (fig.) exagerat, suprasolicat.
Sinonime
- 1: asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț
- 2: nelegiuit, (înv.) criminalicesc
Traduceri
legat de crime
|
|
Referințe
Remove ads
engleză
(English)
Etimologie
Din latină criminalis.
Pronunție
Substantiv
criminal, pl. criminals
Adjectiv
criminal invariabil
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads