cucerire

română

Etimologie

Din a cuceri.

Pronunție

• AFI: /ku.ʧe'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cucerire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cucerire	cuceriri
Articulat	cucerirea	cuceririle
Genitiv-Dativ	cuceririi	cuceririlor
Vocativ	cucerire	cuceririlor

1. acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă.

Expresii

• (fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cercuire
• cruciere
• recuceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online