cuceritoare

română

Etimologie

Din cuceritor.

Pronunție

• AFI: /ku.ʧe.ri'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cuceritoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuceritoare	cuceritoare
Articulat	cuceritoarea	cuceritoarele
Genitiv-Dativ	cuceritoarei	cuceritoarelor
Vocativ	cuceritoareo	cuceritoarelor

1. persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri.
2. bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• criocautere

Referințe

• DEX '98 via DEX online