culege

română

Etimologie

Din latină colligere.

Pronunție

• AFI: /ku.ˈle.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului culege
Infinitiv	a culege
Indicativ prezent pers. 1 sg.	culeg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să culeagă
Participiu	cules
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc.

   A culege câteva flori.

2. (fig.) a dobândi, a obține, a căpăta.

   A culege aplauze.

   Culegem multe laude.

3. a ridica, a strânge ceva de pe jos.
4. a aduna laolaltă; a colecționa.

   Culege pietricele de pe malul mării.

5. a aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui.

   Culeg material de tipărit.

Sinonime

• 1: recolta, rupe
• 3: ridica
• 4: aduna
• 5: (tipogr.) compune, zețui

Cuvinte derivate

• culegar
• culegător
• culegătoreasă
• culegău
• culegere
• cules
• reculege
• reculegere

Cuvinte compuse

• mașină de cules

Expresii

• A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost
• Alege până culege = se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă

Traduceri

a aduna ceva

daneză: plukke (dansk) engleză: gather (English), pick (English) esperanto: pluki (Esperanto) finlandeză: poimia (suomi) franceză: cueillir (français) germană: abreißen (Deutsch), pflücken (Deutsch) italiană: cogliere (italiano)

maghiară: szed (magyar) norvegiană: plukke (norsk) neerlandeză: plukken (Nederlands) portugheză: colher (português) spaniolă: coger (español) suedeză: plocka (svenska) turcă: toplamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online