compune

română

Etimologie

Din latină componere (după pune).

Pronunție

• AFI: /kom.ˈpu.ne/

Verb

Conjugarea verbului (se) compune
Infinitiv	a (se) compune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) compun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) compună
Participiu	compus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (despre elementele unui întreg) a forma, a alcătui un întreg.

   Elemente care compun un ansamblu.

2. (v.refl.) (despre un întreg) a fi alcătuit, a consta din...

   Blocul este compus din două corpuri.

3. a crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc.

Sinonime

• 1: alcătui, constitui, forma, (rar) întocmi, (înv.) înforma, săvârși
• 2: (se) alcătui, avea, consta
• 3: crea, redacta

Antonime

• descompune

Cuvinte derivate

• compozant
• compozitor
• compoziție
• compunere
• compus
• descompune
• descompunere
• recompune
• recompunere

Traduceri

a crea; a alcătui

catalană: compondre (català) engleză: compose (English) esperanto: komponi (Esperanto) franceză: composer (français) germană: zusammenstellen (Deutsch), komponieren (Deutsch) greacă: συνθέτω (Ελληνικά) italiană: comporre (italiano)

neerlandeză: componeren (Nederlands), samenstellen (Nederlands) papamiento: komponé (Papiamentu) poloneză: komponować (polski) portugheză: compôr (português) spaniolă: componer (español) suedeză: komponera (svenska) turcă: oluşturmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online