cuniculus

Vezi și : Cuniculus

engleză

(English)

Etimologie

Din latină cunīculus.

Pronunție

• AFI: /kyu'nɪkyələs/

Substantiv

cuniculus, pl. cuniculi

1. (zool.) vizuină de iepure
2. (med.) gaură sub piele făcută de o insectă

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Variante

• (latină populară) *cuniclus

Etimologie

Din greacă antică κύνικλος (kúniklos), probabil de origine iberică. Confer bască untxi („iepure”) și limbă mozarabă conchair („levrier de curse”).

Pronunție

• AFI: /ku'niː.ku.lus/

Substantiv

Declinarea substantivului cunīculus
m.	Singular	Plural
Nominativ	cunīculus	cunīculī
Genitiv	cunīculī	cunīculōrum
Dativ	cunīculō	cunīculīs
Acuzativ	cunīculum	cunīculōs
Ablativ	cunīculō	cunīculīs
Vocativ	cunīcule	cunīculī

1. (zool.) iepure
2. (p.ext.) vizuină de iepure
3. (p.ext.) mină subterană, pasaj subteran

Cuvinte derivate

• cunicularis
• cunīculārium
• cunicularius, cuniculator
• cuniculatim
• cuniculatus
• cuniculosus

Vezi și

• cuneus
• cunnus

Referințe

• Wiktionary