cuplet

română

Etimologie

Din franceză couplet.

Pronunție

• AFI: /ku'plet/

Substantiv

Declinarea substantivului cuplet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuplet	cuplete
Articulat	cupletul	cupletele
Genitiv-Dativ	cupletului	cupletelor
Vocativ	cupletule	cupletelor

1. scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
2. cântec intercalat între scenele unui vodevil.
3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
4. poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren.
5. strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren.

Cuvinte derivate

• complet
• cupletist

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online