cutremur
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Derivat regresiv din a cutremura.
Pronunție
- AFI: /ku'tre.mur/
Substantiv
| Declinarea substantivului cutremur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cutremur | cutremure |
| Articulat | cutremurul | cutremurele |
| Genitiv-Dativ | cutremurului | cutremurelor |
| Vocativ | ' | ' |
- mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc.
- Un ușor cutremur de pământ.
- (fig.) înfiorare, cutremurare, fior; (p. ext.) teamă, frică, groază.
Sinonime
- 1: (geol., met.) seism, zguduială, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturătură
- 2: fior, groază, încrâncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimântare, oroare, panică, spaimă, teroare
Cuvinte derivate
- cutremura
- cutremurare
- cutremurat
- cutremurător
- cutremurătură
Cuvinte apropiate
Expresii
- (iron.) A fi lovit de cutremur = a fi fricos
Traduceri
mișcare bruscă și puternică a scoarței pământului
|
|
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads