vertical

română

Etimologie

Din franceză vertical.

Pronunție

• AFI: /ver.ti'kal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vertical
	Singular	Plural
Masculin	vertical	verticali
Feminin	verticală	verticale
Neutru	vertical	verticale

1. care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus).
2. (adesea adverbial) care vine sau cade drept în jos (de la înălțime).

Cuvinte compuse

• dreaptă verticală
• plan vertical
• verticala locului

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului vertical
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vertical	verticale
Articulat	verticalul	verticalele
Genitiv-Dativ	verticalului	verticalelor
Vocativ	verticalule	verticalelor

1. semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru.

Cuvinte derivate

• verticală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online