czar
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
 Vezi și : Czar |
engleză
(English)
Etimologie
Confer tsar.
Pronunție
- AFI: /zɑː/, /zɑɹ/
Substantiv
- (mai ales în SUA) formă alternativă pentru tsar.
franceză
(français)
Etimologie
Confer tsar.
Pronunție
- AFI: /tsaʁ/
Substantiv
- formă alternativă pentru tsar.
poloneză
(polski)
Etimologie
Din proto-slavă *čarъ („farmec, magie”) < proto-balto-slavă *ker-, *kēr-.
Pronunție
- AFI: /tʂar/
Substantiv
| Declinarea substantivului czar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | czar | czary |
| Acuzativ | czar | czary |
| Dativ | czarowi | czarom |
| Genitiv | czaru | czarów |
| Vocativ | czarze | czary |
| Instrumental | czarem | czarami |
| Locativ | czarze | czarach |
Sinonime
- 1: zaklęcie, urok
- 2: urok
Cuvinte derivate
- czary
- czarować
- czarowanie
- czarownie
- czarownik, czarownica
- czarująco
- czarujący
- zaczarować
- wyczarować
Referințe
portugheză
Variante
- tsar, tzar
Etimologie
Din rusă царь (carʹ), care provine din rusă veche цьсарь (cĭsarĭ) < slavă veche цѣсарь (cěsarĭ). Inevitabil din limba gotică 𐌺𐌰𐌹𐍃𐌰𐍂 (kaisar, „împărat”), din greacă bizantină Καῖσαρ (Kaîsar), care provine din latină Caesar.
Pronunție
Substantiv
czar m., czares pl.
- (ist., pol.) țar
Cuvinte derivate
- czarina
Cuvinte apropiate
- czaréviche
- czarevna
- czarista
Vezi și
- César
Referințe
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads