declama

română

Etimologie

Din franceză déclamer < latină declamare.

Pronunție

• AFI: /de.kla'ma/

Verb

Conjugarea verbului declama
Infinitiv	a declama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	declam
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să declame
Participiu	declamat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a rosti cu voce tare, cu ton și cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri).
2. (v.tranz.) (peior.) a vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric.

Cuvinte derivate

• declamare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clădeam
• decalam

Referințe

• DEX '98 via DEX online