decolora

română

Etimologie

Din franceză décolorer < latină decolorare.

Pronunție

• AFI: /de.ko.lo'ra/

Verb

Conjugarea verbului decolora
Infinitiv	a decolora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decolorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decoloreze
Participiu	decolorat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre țesături) a-și pierde culoarea, a ieși (de soare, la spălat etc.).
2. (v.refl.) a căpăta o culoare ștearsă, mai deschisă; (fig.) (despre abstracte) a se șterge, a păli.
3. (v.tranz.) a înlătura total sau parțial culoarea de pe o țesătură, un tablou etc.

Cuvinte derivate

• decolorare
• decolorat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coadelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online